14. atunci mă înspăimânți prin vise, mă îngrozești prin vedenii.
15. Ah! aș vrea mai bine gâtuirea, mai bine moartea decât aceste oase!
16. Le disprețuiesc!… nu voi trăi în veci… Lasă-mă, căci doar o suflare mi-e viața!
17. Ce este omul, ca să-Ți pese atât de mult de el, ca să iei seama la el,
18. să-l cercetezi în toate diminețile și să-l încerci în toate clipele?
19. Când vei înceta odată să mă privești? Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
20. Dacă am păcătuit, ce pot să-Ți fac, Păzitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus țintă săgeților Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
21. Pentru ce nu-mi ierți păcatul și pentru ce nu-mi uiți fărădelegea? Căci voi adormi în țărână, și când mă vei căuta, nu voi mai fi!”