1. Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaș, și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
2. Cum suspină robul după umbră, cum își așteaptă muncitorul plata,
3. așa am eu parte de luni de durere, și partea mea sunt nopți de suferință.
4. Mă culc și zic: „Când mă voi scula? Când se va sfârși noaptea?” Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.