12. Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
13. Nu sunt eu lipsit de ajutor și n-a fugit mântuirea de mine?
14. Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.
15. Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.
16. Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădește pe ele;
17. vine arșița vremii și seacă, vine căldura soarelui și li se usucă albia.
18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustiu și pier.
19. Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.
20. Dar rămân înșelați în nădejdea lor, rămân uimiți când ajung la ele.
21. Așa sunteți și voi acum pentru mine. Voi îmi vedeți necazul și vă îngroziți!
22. V-am zis eu oare: „Dați-mi ceva, cheltuiți din averile voastre pentru mine,
23. scăpați-mă din mâna vrăjmașului, răscumpărați-mă din mâna celor răi”?
24. Învățați-mă, și voi tăcea; faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.