1. Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
2. „Dacă vom îndrăzni să-ți vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
3. De multe ori tu ai învățat pe alții și ai întărit mâinile slăbite.
4. Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau și ai întărit genunchii care se îndoiau.
5. Și acum, când este vorba de tine, ești slab! Acum, când ești atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
6. Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?
7. Adu-ți aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniți au fost nimiciți?
8. După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!
9. Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciți de vântul mâniei Lui.
10. Mugetul leilor încetează, dinții puilor de lei sunt zdrobiți!
11. Leul bătrân piere din lipsă de pradă, și puii leoaicei se risipesc.
12. Un cuvânt s-a furișat până la mine, și urechea mea i-a prins sunetele ușoare.