16. Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
17. Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune și nu i-a făcut parte de pricepere.
18. Când se scoală și pornește, râde de cal și de călărețul lui.
19. Tu dai putere calului, și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
20. Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândește groaza.
21. Scurmă pământul și, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați;
22. își bate joc de frică, nu se teme și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23. Zăngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc,
24. fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbița.
25. La sunetul trâmbiței parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.
26. Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul și își întinde aripile spre miazăzi?
27. Oare din porunca ta se înalță vulturul și își așază cuibul pe înălțimi?
28. El locuiește în stânci, acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților.
29. De acolo descoperă el prada și își cufundă privirile în depărtare după ea.
30. Puii lui îi beau sângele; și acolo unde sunt hoituri, acolo-i și vulturul.”