3. Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor, și fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.
4. Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreț; și nu mai oprește fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
5. Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înțelegem.
6. El zice zăpezii: „Cazi pe pământ!” Zice același lucru ploii, chiar și celor mai puternice ploi.
7. Pecetluiește mâna tuturor oamenilor, pentru ca toți să se recunoască de făpturi ale Lui.
8. Fiara sălbatică se trage într-o peșteră și se culcă în vizuina ei.
9. Vijelia vine de la miazăzi, și frigul din vânturile de la miazănoapte.
10. Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheața și micșorează locul apelor mari.
11. Încarcă norii cu aburi și-i risipește scânteietori;
12. mișcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le poruncește El pe fața pământului locuit.
13. Îi face să pară ca o nuia cu care lovește pământul, sau ca un semn al dragostei Lui.
14. Iov, ia aminte la aceste lucruri! Privește liniștit minunile lui Dumnezeu!
15. Știi cum cârmuiește Dumnezeu norii și cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
16. Înțelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui știință este desăvârșită?