17. dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să-și fi avut și el partea lui din ea,
18. eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naștere am sprijinit pe văduvă;
19. dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,
20. fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
21. dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători;
22. atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărâme!
23. Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.
24. Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: „Tu ești nădejdea mea;”
25. dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem;
26. dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreață,
27. și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură:
28. și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!