17. Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
18. De tăria suferinței, haina își pierde fața, mi se lipește de trup ca o cămașă.
19. Dumnezeu m-a aruncat în noroi și am ajuns ca țărâna și cenușa.
20. Strig către Tine, și nu-mi răspunzi; stau în picioare, și nu mă vezi.
21. Ești fără milă împotriva mea, lupți împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
22. Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt și mă nimicești cu suflarea furtunii.
23. Căci știu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toți cei vii.