8. Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce știu să întărâte Leviatanul;
9. să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aștepte lumina și să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10. Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei.
11. De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pântecele ei?
12. De ce am găsit genunchi care să mă primească? Și țâțe care să-mi dea lapte?
13. Acum aș fi culcat, aș fi liniștit, aș dormi și m-aș odihni
14. cu împărații și cei mari de pe pământ, care și-au zidit falnice morminte,