19. cel mic și cel mare sunt totuna acolo, și robul scapă de stăpânul său.
20. Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă și viață celor amărâți la suflet,
21. care așteaptă moartea și nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară,
22. care n-ar mai putea de bucurie și de veselie, dacă ar găsi mormântul? –
23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă, pe care îl îngrădește Dumnezeu din toate părțile?
24. Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, și jalea mi se varsă ca apa.
25. De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26. N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă, și necazul dă peste mine.”