2. „Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3. când candela Lui strălucea deasupra capului meu și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
4. Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5. când Cel Atotputernic încă era cu mine și când copiii mei stăteau în jurul meu;
6. când mi se scăldau pașii în smântână, și stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
7. Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
8. tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau și stăteau în picioare.
9. Mai marii își opreau cuvântările și își puneau mâna la gură.
10. Glasul căpeteniilor tăcea și li se lipea limba de cerul gurii.
11. Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor și pe orfanul lipsit de sprijin.