2. Fierul se scoate din pământ și piatra se topește ca să dea arama.
3. Omul pune capăt întunericului, cercetează, până în ținuturile cele mai adânci, pietrele ascunse în negura și în umbra morții.
4. Sapă o fântână departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atârnat și se clatină, departe de locuințele omenești.
5. Pământul, de unde iese pâinea, este răscolit înăuntrul lui ca de foc,
6. pietrele lui cuprind safir, și în el se găsește pulbere de aur.
7. Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o,
8. cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea, și leul n-a trecut niciodată pe ea.
9. Omul își pune mâna pe stânca de cremene și răstoarnă munții din rădăcină.
10. Sapă șanțuri în stânci, și ochiul lui privește tot ce este de preț în ele.
11. Oprește curgerea apelor și scoate la lumină ce este ascuns.
12. Dar înțelepciunea unde se găsește? Unde este locuința priceperii?
13. Omul nu-i cunoaște prețul, ea nu se găsește în pământul celor vii.
14. Adâncul zice: „Nu este în mine”; și marea zice: „Nu este la mine.”
15. Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cântărindu-se cu argint;