4. Pentru evlavia ta te pedepsește El oare și intră la judecată cu tine?
5. Nu-i mare răutatea ta? Și fărădelegile tale fără număr?
6. Luai fără pricină zăloguri de la frații tăi, lăsai fără haine pe cei goi.
7. Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului flămând.
8. Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază.
9. Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale, și brațele orfanilor le frângeai.
10. Pentru aceea ești înconjurat de curse și te-a apucat groaza dintr-odată.
11. Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?
12. Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Privește vârful stelelor, ce înalt este!
13. Și tu zici: „Ce știe Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori?
14. Îl înfășoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!”
15. Ce! Vrei s-apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiți,