18. să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?
19. Veți zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20. el ar trebui să-și vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic.
21. Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit?
22. Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța minte, pe El, care cârmuiește duhurile cerești?
23. Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,
24. cu coapsele încărcate de grăsime și măduva oaselor plină de suc.
25. Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26. și amândoi adorm în țărână, amândoi sunt mâncați de viermi.
27. Știu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăți nedrepte rostiți asupra mea.
28. Voi ziceți: „Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?”
29. Dar ce! N-ați întrebat pe călători și nu știți ce istorisesc ei?
30. Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruțat, și în ziua mâniei, el scapă.