2. „Gândurile mele mă silesc să răspund, și frământarea mea nu-mi dă pace.
3. Am auzit mustrări care mă umplu de rușine, și din adâncul minții mele duhul mă face să răspund.
4. Nu știi tu că, demult de tot, de când a fost așezat omul pe pământ,
5. biruința celor răi a fost scurtă, și bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
6. Chiar dacă s-ar înălța până la ceruri, și capul i-ar ajunge până la nori,
7. va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, și cei ce-l vedeau vor zice: „Unde este?”
8. Va zbura ca un vis, și nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.
9. Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări.
10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, și mâinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.
11. Oasele lui, pline de vlaga tinereții, își vor avea culcușul cu el în țărână.
12. Dulce era răul în gura lui, îl ascundea sub limbă,
13. îl mesteca întruna și nu-l lăsa, îl ținea în cerul gurii:
14. dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
15. Bogățiile înghițite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
16. Otravă de aspidă a supt și de aceea, limba năpârcii îl va ucide.