1. Țofar din Naama a luat cuvântul și a zis:
2. „Gândurile mele mă silesc să răspund, și frământarea mea nu-mi dă pace.
3. Am auzit mustrări care mă umplu de rușine, și din adâncul minții mele duhul mă face să răspund.
4. Nu știi tu că, demult de tot, de când a fost așezat omul pe pământ,
5. biruința celor răi a fost scurtă, și bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
6. Chiar dacă s-ar înălța până la ceruri, și capul i-ar ajunge până la nori,
7. va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, și cei ce-l vedeau vor zice: „Unde este?”
8. Va zbura ca un vis, și nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.
9. Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări.
10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, și mâinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.