17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
18. Până și copiii mă disprețuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
19. Aceia în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20. Oasele mi se țin de piele și de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinți.
21. Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit.
22. De ce mă urmăriți ca Dumnezeu? Și nu vă mai săturați de carnea mea?
23. Oh! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte;
24. aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier și cu plumb în stâncă pe vecie…