1. Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
2. „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă? Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?
3. Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
4. Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu, nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu.
5. Nelegiuirea ta îți cârmuiește gura, și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.
6. Nu eu, ci gura ta te osândește, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7. Tu ești omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
8. Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine?
9. Ce știi tu și să nu știm și noi? Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi?
10. Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliți decât tatăl tău.
11. Puțin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine și cuvintele care-ți vorbesc atât de blând?…
12. Încotro te trage inima și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi?