2. Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.
3. Și asupra lui ai Tu ochiul deschis! Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
4. Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
5. Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6. întoarce-Ți măcar privirile de la el și dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfârșitul zilei.
7. Un copac, și tot are nădejde: căci când este tăiat odrăslește din nou și iar dă lăstari.
8. Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în țărână,
9. înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10. Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când își dă sufletul, unde mai este?