1. Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri.
2. Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.
3. Și asupra lui ai Tu ochiul deschis! Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
4. Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
5. Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6. întoarce-Ți măcar privirile de la el și dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfârșitul zilei.
7. Un copac, și tot are nădejde: căci când este tăiat odrăslește din nou și iar dă lăstari.