Vechiul Testament

Noul Testament

Iosua 13:1-9 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

1. Iosua era bătrân, înaintat în vârstă. Domnul i-a zis atunci: „Tu ai îmbătrânit, ai înaintat în vârstă, și țara care-ți mai rămâne de supus este foarte mare.

2. Iată țara care mai rămâne: toate ținuturile filistenilor și tot ținutul gheșuriților,

3. de la Șihor, care curge înaintea Egiptului, până la hotarul Ecronului la miazănoapte, ținut care trebuie socotit drept canaanit și care este stăpânit de cei cinci domnitori ai filistenilor: cel din Gaza, cel din Asdod, cel din Ascalon, cel din Gat și cel din Ecron, și de aviți;

4. începând de la miazăzi, toată țara Canaaniților și Meara, care este a sidoniților, până la Afec, până la hotarul amoriților;

5. țara ghibliților și tot Libanul spre răsăritul soarelui, de la Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, până la intrarea Hamatului;

6. toți locuitorii de pe munte, de la Liban până la Misrefot-Maim, toți sidoniții. Eu îi voi izgoni dinaintea copiilor lui Israel. Dă numai țara aceasta de moștenire prin sorți lui Israel, cum ți-am poruncit;

7. și împarte acum țara aceasta ca moștenire între cele nouă seminții și între jumătate din seminția lui Manase.”

8. Rubeniții și gadiții, cu cealaltă jumătate din seminția lui Manase, și-au primit moștenirea, pe care le-a dat-o Moise de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit, cum le-a dat-o Moise, robul Domnului:

9. de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, și de la cetatea care este în mijlocul văii, toată câmpia Medeba, până la Dibon;

Citiți capitolul complet Iosua 13