34. „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a mâncat, m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghițit ca un balaur, și-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump și m-a izgonit.
35. Silnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfâșiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului.” „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii! – zice Ierusalimul.” –
36. De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, îți voi apăra pricina și te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului și-i voi usca izvorul.
37. Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de șacali, un pustiu și o batjocură, și nu va mai avea locuitori.
38. Vor răcni împreună ca niște lei, vor țipa ca niște pui de lei.
39. Când vor fi încălziți de vin, le voi da să bea și-i voi îmbăta, ca să se înveselească, și apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul!
40. Îi voi coborî ca pe niște miei la tăiere, ca pe niște berbeci și niște țapi.
41. Cum s-a luat Șeșacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor!
42. Marea s-a înălțat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulțimea valurilor sale.