13. Tu, care locuiești lângă ape mari și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfârșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt!
14. Domnul oștirilor a jurat pe Sine însuși: „Da, te voi umple de oameni ca de niște lăcuste, și vor scoate strigăte de război împotriva ta.”
15. El a făcut pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui.
16. De glasul Lui urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările lui.
17. Atunci orice om se vede cât este de prost cu știința lui, orice argintar rămâne rușinat de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sunt decât minciună și n-au nicio suflare în ei!
18. Sunt o nimica toată și o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârșire!
19. Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este numele Lui.
20. „Tu Mi-ai fost un ciocan și o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărății prin tine.
21. Prin tine am sfărâmat pe cal și pe călărețul lui;
22. prin tine am sfărâmat carul și pe cel ce ședea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat și pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân și pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr și pe fată.
23. Prin tine am sfărâmat pe păstor și turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar și boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitor și pe căpeteniile lui.
24. Dar acum, voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeii tot răul pe care l-au făcut Sionului, sub ochii voștri, zice Domnul.
25. Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălțimea stâncilor și te voi preface într-un munte aprins.