7. „Cum să te iert? – zice Domnul – Copiii tăi M-au părăsit și jură pe dumnezei care n-au ființă. Și, după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie și aleargă cu grămada în casa curvei!
8. Ca niște cai bine hrăniți, care aleargă încoace și încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său.
9. Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?
10. Suiți-vă pe zidurile ei și dărâmați, dar nu nimiciți de tot! Luați-i butucii aceștia, căci nu sunt ai Domnului!
11. Căci casa lui Israel și casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.
12. Ei tăgăduiesc pe Domnul și zic: „Nu este El! Și nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea.
13. Prorocii sunt vânt, și nu Dumnezeu vorbește în ei. Așa să li se facă și lor!”
14. De aceea așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Pentru că ați zis lucrul acesta, iată, cuvântul Meu îl fac foc în gura ta, și poporul acesta, lemne, ca să-i ardă focul acesta.
15. Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel – zice Domnul – un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoști și ale cărui vorbe nu le pricepi.
16. Tolba lui cu săgeți este ca un mormânt deschis; toți sunt niște viteji.
17. El îți va mânca secerișul și pâinea, îți va mânca fiii și fiicele, îți va mânca oile și boii, îți va mânca via și smochinul; și îți va trece prin sabie cetățile întărite în care te încrezi.
18. Dar, și în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici de tot.