2. Chiar când zic: „Viu este Domnul!”, ei jură strâmb.”
3. Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i lovești, și ei nu simt nimic; îi nimicești, și nu vor să ia învățătură; iau o înfățișare mai tare decât stânca, nu vor să se întoarcă la Tine.
4. Eu ziceam: „Numai cei mici sunt așa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!
5. Mă voi duce deci la cei mari și le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!” Dar toți au sfărâmat jugul și au rupt legăturile.
6. De aceea îi omoară leul din pădure și-i nimicește lupul din pustiu. Stă la pândă pardosul înaintea cetăților lor: toți cei ce vor ieși din ele vor fi sfâșiați; căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulțit!
7. „Cum să te iert? – zice Domnul – Copiii tăi M-au părăsit și jură pe dumnezei care n-au ființă. Și, după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie și aleargă cu grămada în casa curvei!
8. Ca niște cai bine hrăniți, care aleargă încoace și încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său.
9. Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?
10. Suiți-vă pe zidurile ei și dărâmați, dar nu nimiciți de tot! Luați-i butucii aceștia, căci nu sunt ai Domnului!
11. Căci casa lui Israel și casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.
12. Ei tăgăduiesc pe Domnul și zic: „Nu este El! Și nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea.
13. Prorocii sunt vânt, și nu Dumnezeu vorbește în ei. Așa să li se facă și lor!”
14. De aceea așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Pentru că ați zis lucrul acesta, iată, cuvântul Meu îl fac foc în gura ta, și poporul acesta, lemne, ca să-i ardă focul acesta.
15. Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel – zice Domnul – un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoști și ale cărui vorbe nu le pricepi.