17. Acolo strigă: „Faraon, împăratul Egiptului, nu este decât un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.”
18. Pe viața Mea! – zice Împăratul al cărui nume este Domnul oștirilor: Ca Taborul printre munți, cum înaintează Carmelul în mare, așa va veni.
19. Fă-ți calabalâcul pentru robie, locuitoare, fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit, și nu va mai avea locuitori.
20. Egiptul este o juncană foarte frumoasă… Nimicitorul vine de la miazănoapte peste ea…
21. Simbriașii lui de asemenea sunt ca niște viței îngrășați în mijlocul lui. Dar și ei dau dosul, fug toți fără să poată ține piept. Căci vine peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor!
22. I se aude glasul ca fâșâitul unui șarpe! Căci ei înaintează cu o oștire și vin cu topoare împotriva lui ca niște tăietori de lemne.
23. Tăiați-i pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sunt mai mulți decât lăcustele și nu-i poți număra!
24. Fiica Egiptului este acoperită de rușine și este dată în mâinile poporului de la miazănoapte.”
25. Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: „Iată, voi pedepsi pe Amon din No, pe faraon și Egiptul, pe dumnezeii și împărații lui, pe faraon și pe cei ce se încred în el.