14. „Dați de știre în Egipt, dați de veste la Migdol și vestiți la Nof și la Tahpanes! Ziceți: „Scoală-te, pregătește-te, căci sabia mănâncă în jurul tău!”
15. Pentru ce ți-au căzut vitejii tăi? Nu pot să țină piept, căci Domnul îi răstoarnă!
16. El face pe mulți să se poticnească; cad unul peste altul și zic: „Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în țara noastră de naștere, departe de sabia nimicitorului!”
17. Acolo strigă: „Faraon, împăratul Egiptului, nu este decât un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.”
18. Pe viața Mea! – zice Împăratul al cărui nume este Domnul oștirilor: Ca Taborul printre munți, cum înaintează Carmelul în mare, așa va veni.
19. Fă-ți calabalâcul pentru robie, locuitoare, fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit, și nu va mai avea locuitori.
20. Egiptul este o juncană foarte frumoasă… Nimicitorul vine de la miazănoapte peste ea…
21. Simbriașii lui de asemenea sunt ca niște viței îngrășați în mijlocul lui. Dar și ei dau dosul, fug toți fără să poată ține piept. Căci vine peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor!