7. Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, și-a părăsit locul ca să-ți pustiască țara, să-ți dărâme cetățile, și nimeni să nu mai locuiască în ele.
8. De aceea acoperiți-vă cu saci, plângeți și gemeți; căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.
9. „În ziua aceea, zice Domnul, împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămâne încremeniți, și prorocii, uimiți.”
10. Eu am zis: „Ah! Doamne Dumnezeule! Ai înșelat în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul, când ai zis: „Veți avea pace!”, și totuși sabia le amenință viața.”
11. În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: „Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiului pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe grâul.
12. Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi rosti hotărârea!”
13. Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi căci suntem prăpădiți!” –
14. Curăță-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15. Căci un glas care pornește de la Dan și vestește nenorocirea, o vestește de la muntele lui Efraim.
16. „Spuneți lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului: „Vin niște împresurători dintr-o țară depărtată și strigă împotriva cetăților lui Iuda.
17. Ca cei ce păzesc un ogor ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul. –