20. Se vestește dărâmare peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată, și corturile, într-o clipă!
21. Până când voi vedea steagul fâlfâind și voi auzi sunetul trâmbiței? –
22. „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele.” –
23. Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit!
24. Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți; și toate dealurile se clatină!
25. Mă uit, și iată că nu este niciun om; și toate păsările cerurilor au fugit!
26. Mă uit, și iată, Carmelul este un pustiu; și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse!
27. Căci așa vorbește Domnul: „Toată țara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.