6. Luați-vă neveste și faceți fii și fiice; însurați-vă fiii și măritați-vă fetele, să facă fii și fiice, ca să vă înmulțiți acolo unde sunteți și să nu vă împuținați.
7. Urmăriți binele cetății în care v-am dus în robie și rugați-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!
8. Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Nu vă lăsați amăgiți de prorocii voștri care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voștri; n-ascultați nici de visătorii voștri, ale căror vise voi le pricinuiți!
9. Căci ei vă prorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice Domnul.
10. Dar iată ce zice Domnul: „De îndată ce vor trece șaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi și voi împlini față de voi făgăduința Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.
11. Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.
12. Voi Mă veți chema și veți pleca; Mă veți ruga, și vă voi asculta.
13. Mă veți căuta, și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima.
14. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, și voi aduce înapoi pe prinșii voștri de război; vă voi strânge din toate neamurile și din toate locurile în care v-am izgonit, zice Domnul, și vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.
15. Totuși voi ziceți: „Dumnezeu ne-a ridicat proroci în Babilon!”
16. Așa vorbește Domnul asupra împăratului care șade pe scaunul de domnie al lui David, asupra întregului popor care locuiește în cetatea aceasta, asupra fraților voștri care n-au mers cu voi în robie.
17. Așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, voi trimite între ei sabie, foamete și ciumă și-i voi face ca niște smochine grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mânca.