26. Până când vor prorocii aceștia să prorocească minciuni, să prorocească înșelătoriile inimii lor?
27. Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visele pe care le istorisește fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinții lor Numele din pricina lui Baal?
28. Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta, și cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? – zice Domnul.
29. Nu este cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?
30. De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care își ascund unul altuia cuvintele Mele.
31. Iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor și-l dau drept cuvânt al Meu.
32. Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc și rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile și cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă și nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul.
33. Dacă poporul acesta sau un proroc, sau un preot te va întreba: „Care este amenințarea Domnului?”, să le spui care este această amenințare: „Vă voi lepăda, zice Domnul.”