19. Iată că furtuna Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi!
20. Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.
21. Eu n-am trimis pe prorocii aceștia, și totuși ei au alergat; nu le-am vorbit, și totuși au prorocit.
22. Dacă ar fi fost de față la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu și să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!
23. Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, și nu sunt Eu și un Dumnezeu de departe?
24. Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? – zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile și pământul? – zice Domnul.
25. Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu zicând: „Am avut un vis! Am visat un vis!”
26. Până când vor prorocii aceștia să prorocească minciuni, să prorocească înșelătoriile inimii lor?
27. Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visele pe care le istorisește fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinții lor Numele din pricina lui Baal?
28. Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta, și cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? – zice Domnul.
29. Nu este cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?
30. De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care își ascund unul altuia cuvintele Mele.
31. Iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor și-l dau drept cuvânt al Meu.
32. Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc și rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile și cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă și nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul.
33. Dacă poporul acesta sau un proroc, sau un preot te va întreba: „Care este amenințarea Domnului?”, să le spui care este această amenințare: „Vă voi lepăda, zice Domnul.”
34. Și pe prorocul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice: „O amenințare a Domnului” îl voi pedepsi, pe el și casa lui!
35. Așa să spuneți însă fiecare aproapelui său, fiecare, fratelui său: „Ce a răspuns Domnul?” sau: „Ce a zis Domnul?”
36. Dar să nu mai ziceți: „O amenințare a Domnului”, căci cuvântul fiecăruia va fi o amenințare pentru el, dacă veți suci astfel cuvintele Dumnezeului celui Viu, cuvintele Domnului oștirilor, Dumnezeului nostru!
37. Așa să zici prorocului: „Ce ți-a răspuns Domnul?” sau: „Ce a zis Domnul?”
38. Dar dacă veți mai zice: „O amenințare a Domnului”, atunci așa vorbește Domnul: „Pentru că spuneți cuvintele acestea: „O amenințare a Domnului”, măcar că am trimis să vă spună: „Să nu mai ziceți: „O amenințare a Domnului”,