6. Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge la Babilon în robie; acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi cărora le-ai prorocit minciuni.”
7. M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea își bate joc de mine.
8. Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: „Silnicie și apăsare!”, așa încât cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua.
9. Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai vorbi în Numele Lui!”, iată că în inima mea este ca un foc mistuitor închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
10. Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. – „Învinuiți-l”, strigă ei; „haidem să-l învinuim!” Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el și ne vom răzbuna pe el!”
11. Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui. Se vor umple de rușine că n-au lucrat cu chibzuință: de o veșnică rușine care nu se va uita!
12. Și acum, Doamne Dumnezeul oștirilor care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina. –
13. Cântați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește sufletul celui nenorocit din mâna celor răi. –
14. Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată!
15. Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ți s-a născut un copil de parte bărbătească” și l-a umplut de bucurie cu ea!
16. Omul acela să ajungă ca cetățile pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineața și strigăte de război la amiază!
17. De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu? De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine?