15. Totuși poporul Meu M-a uitat și aduce tămâie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări și a apucat pe cărări și drumuri nebătute,
16. făcând astfel din țara lor o pustietate, o veșnică batjocură; toți cei ce trec prin ea sunt uimiți și dau din cap.
17. Ca vântul de la răsărit îi voi risipi înaintea vrăjmașului; iar în ziua necazului lor le voi întoarce spatele și nu Mă voi uita la ei!”
18. Atunci ei au zis: „Veniți să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul din lipsă de înțelepți, nici cuvântul din lipsă de proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba și să nu luăm seama la toate vorbirile lui!” –
19. Ascultă-mă, Doamne, și auzi glasul potrivnicilor mei!
20. Cu rău se răsplătește binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viața. Adu-Ți aminte că am stat înaintea Ta ca să vorbesc bine pentru ei și să abat mânia Ta de la ei.
21. De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei și doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii și să rămână văduve, și bărbații lor să fie luați de ciumă; tinerii lor să fie uciși de sabie în luptă!
22. Să se audă strigăte ieșind din casele lor, când cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă ca să mă prindă și mi-au întins lațuri sub picioare.
23. Dar Tu, Doamne, cunoști toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea și nu le șterge păcatul dinaintea Ta: ci să fie doborâți în fața Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale! –