14. Atunci se arată omul cât este de prost cu știința lui, și orice argintar rămâne de rușine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sunt decât minciună și nu este nicio suflare în ei;
15. sunt un lucru de nimic, o lucrare înșelătoare, și vor pieri, când va veni pedeapsa.
16. Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este numele Lui.”
17. Ia din țară legătura cu ce este al tău, tu, care ești în strâmtorare!
18. Căci așa vorbește Domnul: „Iată, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii țării. Îi voi strânge de aproape ca să simtă.” –
19. „Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana! Dar eu zic: „O nenorocire a dat peste mine și o voi suferi!
20. Cortul îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele!
21. Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propășit și li se risipesc toate turmele.
22. Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetățile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de șacali.” –
23. Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă.
24. Pedepsește-mă, Doamne, dar cu măsură, și nu în mânia Ta, ca să nu mă nimicești!
25. Varsă-Ți urgia peste neamurile care nu Te cunosc și peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc și-i pustiesc locuința. –