6. El le-a zis: „Este sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
7. El a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăși.”
8. Ei au răspuns: „Nu putem, până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și vom adăpa oile.”
9. Pe când le vorbea el încă, veni Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
10. Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
11. Apoi Iacov a sărutat pe Rahela și a început să plângă tare.
12. Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecăi. Și ea a dat fuga de a spus tatălui său.
13. Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate.
14. Și Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.
15. Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?”
16. Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, și cea mai mică Rahela.
17. Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură și mândră la față.