2. S-a uitat înainte și iată că pe câmp era o fântână; și lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare.
3. Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fântânii.
4. Iacov a zis păstorilor: „Fraților, de unde sunteți?” „Din Haran”, au răspuns ei.
5. El le-a zis: „Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem”, i-au răspuns ei.
6. El le-a zis: „Este sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
7. El a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăși.”
8. Ei au răspuns: „Nu putem, până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și vom adăpa oile.”
9. Pe când le vorbea el încă, veni Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
10. Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
11. Apoi Iacov a sărutat pe Rahela și a început să plângă tare.