3. Acum vine sfârșitul peste tine; Îmi voi trimite mânia împotriva ta, te voi judeca după faptele tale. Și te voi pedepsi pentru toate urâciunile tale.
4. Ochiul Meu va fi fără milă pentru tine și nu Mă voi îndura, ci te voi pedepsi după faptele tale, cu toate că urâciunile tale vor fi în mijlocul tău și ar trebui să te ajute. Și veți ști că Eu sunt Domnul.”
5. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenită!
6. Vine sfârșitul, vine sfârșitul; se trezește împotriva ta! Iată că a și venit!
7. Îți vine rândul, locuitor al țării! Vine vremea, se apropie ziua de necaz și nu de bucurie pe munți!
8. Acum Îmi voi vărsa în curând urgia peste tine, Îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca după faptele tale și te voi pedepsi pentru toate minciunile tale.
9. Ochiul Meu va fi fără milă și nu Mă voi îndura; te voi pedepsi după faptele tale, măcar că urâciunile tale vor fi în mijlocul tău și ar trebui să te ajute. Și veți ști că Eu sunt Domnul, cel ce lovește!
10. Iată ziua! Iat-o că vine! Îți vine rândul! Înflorește toiagul, odrăslește mândria!
11. Silnicia s-a înălțat ca să slujească de toiag răutății; nu mai rămâne nimic din ei, nici din gloata lor gălăgioasă, nici din bogăția lor! Și nimeni nu-i bocește!
12. Vine vremea, se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mâhnească vânzătorul! Căci izbucnește mânia împotriva întregii lor mulțimi.
13. Nu, vânzătorul nu va mai căpăta înapoi ce a vândut, chiar dacă ar mai fi printre cei vii; căci prorocia împotriva întregii lor mulțimi nu va fi schimbată, și din pricina nelegiuirii lui niciunul nu-și va păstra viața.
14. Sună trâmbița, totul este gata, dar nimeni nu merge la luptă; căci urgia Mea izbucnește împotriva întregii lor mulțimi.
15. Afară bântuie sabia, în casă ciuma și foametea! Cine este la câmp va muri de sabie, iar cine este în cetate va fi mâncat de foamete și ciumă.
16. Fugarii lor, când scapă, stau pe munți ca niște porumbei ai văilor, văitându-se toți, fiecare de nelegiuirea lui.
17. Mâinile tuturor au slăbit, și genunchii tuturor se topesc ca apa.
18. Se încing cu saci și-i apucă groaza. Toate fețele sunt acoperite de rușine și toate capetele sunt rase.
19. Își vor arunca argintul pe ulițe, și aurul lor le va fi o scârbă. Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele; căci el i-a aruncat în nelegiuirea lor.
20. Se făleau cu podoaba lor măreață, și cu ea au făcut icoanele urâciunilor lor, ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface în scârbă pentru ei.
21. O voi da de jaf în mâinile străinilor și ca pradă nelegiuiților pământului ca s-o pângărească.