23. Atunci cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
24. „Fiul omului, cei ce locuiesc în dărâmăturile acelea în țara lui Israel zic: „Avraam era singur, și tot a moștenit țara; dar noi suntem mulți, și țara ne-a fost dată în stăpânire!”
25. De aceea spune-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Voi mâncați carne cu sânge, vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sânge. Și voi să stăpâniți țara?
26. Voi vă bizuiți pe sabia voastră, săvârșiți urâciuni, fiecare din voi necinstește pe nevasta aproapelui său. Și voi să stăpâniți țara?”
27. De aceea spune-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pe viața Mea, că cei ce locuiesc în aceste dărâmături vor cădea uciși de sabie; pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor; iar cei ce sunt în întărituri și în peșteri vor muri de ciumă.
28. Voi preface țara într-o pustietate și într-un pustiu; mândria tăriei ei se va sfârși, munții lui Israel vor fi pustiiți și nimeni nu va mai trece prin ei.
29. Și vor ști că Eu sunt Domnul, când voi preface țara într-o pustietate și într-un pustiu, din pricina tuturor urâciunilor pe care le-au săvârșit.”
30. Fiul omului! Copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri și pe la ușile caselor și zic unul altuia, fiecare fratelui său: „Veniți, dar, și ascultați care este cuvântul ieșit de la Domnul!”
31. Și vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al Meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor.
32. Iată că tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut cu un glas frumos și iscusit la cântare pe corzi. Ei îți ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc.
33. Când se vor întâmpla însă aceste lucruri – și iată că se întâmplă! – vor ști că era un proroc în mijlocul lor.”