8. Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: „Rugați-vă Domnului, să depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu; și am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.”
9. Moise a zis lui faraon: „Hotărăște-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaștele de la tine și din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu.”
10. El a răspuns: „Mâine.” Și Moise a zis: „Așa va fi, ca să știi că nimeni nu este ca Domnul Dumnezeul nostru.
11. Broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.”
12. Moise și Aaron au ieșit de la faraon. Și Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele cu care lovise pe faraon.
13. Domnul a făcut cum cerea Moise; și broaștele au pierit în case, în curți și în ogoare.
14. Le-au strâns grămezi, și țara s-a împuțit.
15. Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, și-a împietrit inima și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
16. Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ți toiagul și lovește țărâna pământului, și se va preface în păduchi, în toată țara Egiptului.”
17. Așa au făcut. Aaron și-a întins mâna cu toiagul și a lovit țărâna pământului; și s-a prefăcut în păduchi pe toți oamenii și pe toate dobitoacele. Toată țărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată țara Egiptului.
18. Vrăjitorii au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace.
19. Și vrăjitorii au zis lui faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.