12. Dar cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulțea și creștea; și s-au scârbit de copiii lui Israel.
13. Atunci egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.
14. Le-au făcut viața amară prin lucrări grele de lut și cărămizi și prin tot felul de lucrări de pe câmp, și în toate muncile acestea, pe care-i sileau să le facă, erau fără niciun pic de milă.
15. Împăratul Egiptului a poruncit moașelor evreilor, numite una Șifra, și cealaltă Pua,
16. și le-a zis: „Când veți împlini slujba de moașe pe lângă femeile evreilor și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă este băiat, să-l omorâți; iar dacă este fată, s-o lăsați să trăiască.”
17. Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.
18. Împăratul Egiptului a chemat pe moașe și le-a zis: „Pentru ce ați făcut lucrul acesta și ați lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?”
19. Moașele au răspuns lui faraon: „Pentru că femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vânjoase și nasc înainte de venirea moașei.”
20. Dumnezeu a făcut bine moașelor; și poporul s-a înmulțit și a ajuns foarte mare la număr.
21. Pentru că moașele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.
22. Atunci faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncați în râu pe orice băiat care se va naște și să lăsați pe toate fetele să trăiască.”