1. Cine este ca cel înțelept și cine pricepe rostul lucrurilor? Înțelepciunea omului îi luminează fața, și asprimea feței i se schimbă.
2. Eu îți spun: „Păzește poruncile împăratului, din pricina jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu.
3. Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu stărui într-un lucru rău: căci el poate face tot ce vrea,
4. pentru că vorba împăratului are putere. Cine poate zice: „Ce faci?”?
5. Pe cine păzește porunca, nu-l atinge nicio nenorocire, dar inima înțeleptului cunoaște și vremea și judecata.
6. Căci pentru orice lucru este o vreme și o judecată, și nenorocirea paște pe om.
7. Dar el nu știe ce și cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune.
8. Omul nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, și n-are nicio putere peste ziua morții; în lupta aceasta nu este izbăvire, și răutatea nu poate scăpa pe cei răi.
9. Toate acestea le-am văzut, și mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme când un om stăpânește peste alt om, ca să-l facă nenorocit.
10. Atunci am văzut pe cei răi îngropați și ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt și uitați în cetate. Și aceasta este o deșertăciune!