Vechiul Testament

Noul Testament

Eclesiastul 1:5-11 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

5. Soarele răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou.

6. Vântul suflă spre miazăzi și se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăși se întoarce și începe din nou aceleași rotiri.

7. Toate râurile se varsă în mare, și marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăși să pornească de acolo.

8. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, și urechea nu obosește auzind.

9. Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.

10. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră.

11. Nimeni nu-și mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; și ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

Citiți capitolul complet Eclesiastul 1