8. Când Cel Preaînalt a dat o moștenire neamurilor, când a despărțit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor, după numărul copiilor lui Israel,
9. căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire.
10. El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
11. Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia Și-i poartă pe penele lui:
12. Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său și nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13. L-a suit pe înălțimile țării, și Israel a mâncat roadele câmpului, i-a dat să sugă miere din stâncă, untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
14. untul de la vaci și laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Basan și a țapilor, cu grăsimea grâului, și ai băut vinul, sângele strugurelui.
15. Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior; – te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! – Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stânca mântuirii lui,
16. L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;
17. au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, veniți de curând, de care nu se temuseră părinții voștri.
18. Ai părăsit Stânca cea care te-a născut și ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.
19. Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și pe fiicele Lui.