5. Ei s-au stricat; netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat!
6. Pe Domnul Îl răsplătiți astfel! Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit și ți-a dat ființă?
7. Adu-ți aminte de zilele din vechime, socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, întreabă pe tatăl tău, și te va învăța, pe bătrânii tăi, și îți vor spune.
8. Când Cel Preaînalt a dat o moștenire neamurilor, când a despărțit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor, după numărul copiilor lui Israel,
9. căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire.
10. El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
11. Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia Și-i poartă pe penele lui:
12. Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său și nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13. L-a suit pe înălțimile țării, și Israel a mâncat roadele câmpului, i-a dat să sugă miere din stâncă, untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
14. untul de la vaci și laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Basan și a țapilor, cu grăsimea grâului, și ai băut vinul, sângele strugurelui.
15. Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior; – te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! – Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stânca mântuirii lui,
16. L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;
17. au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, veniți de curând, de care nu se temuseră părinții voștri.
18. Ai părăsit Stânca cea care te-a născut și ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.
19. Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și pe fiicele Lui.