23. Părerea aceasta mi s-a părut bună; și am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminție.
24. Ei au plecat, au trecut muntele și au ajuns până la valea Eșcol și au iscodit țara.
25. Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă și au zis: „Bună țară ne dă Domnul Dumnezeul nostru.”
26. Dar voi n-ați vrut să vă suiți în ea și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru.
27. Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: „Pentru că ne urăște, de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriților și să ne nimicească.
28. Unde să ne suim? Frații noștri ne-au înmuiat inima, zicând: „Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt la statură decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo și copii de ai lui Anac.”
29. Eu v-am zis: „Nu vă înspăimântați și nu vă fie frică de ei.
30. Domnul Dumnezeul vostru care merge înaintea voastră, Se va lupta El însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt.
31. Apoi în pustiu, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta.”
32. Cu toate acestea, voi n-ați avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru
33. care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeți, și ziua într-un nor.
34. Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat, zicând:
35. „Niciunul din bărbații care fac parte din acest neam rău nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri,
36. afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, și țara în care a mers, o voi da lui și copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.”
37. Domnul S-a mâniat și pe mine, din pricina voastră, și a zis: „Nici tu nu vei intra în ea.
38. Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea țării aceleia.
39. Și pruncii voștri, despre care ați zis: „Vor fi de jaf!” și fiii voștri, care nu cunosc azi nici binele nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da, și ei o vor stăpâni.