8. Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltând pe dealuri.
9. Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele.
10. Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: „Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!
11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus.
12. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.
13. Se pârguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!
14. Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta, plăcută.”
15. Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare.
16. Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui; el își paște turma între crini.
17. Până la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munții ce ne despart.