Vechiul Testament

Noul Testament

Cântarea Cântărilor 2:5-13 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

5. Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.

6. Să-și pună mâna stângă sub capul meu și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! –

7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp: nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea! –

8. Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltând pe dealuri.

9. Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele.

10. Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: „Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!

11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus.

12. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

13. Se pârguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!

Citiți capitolul complet Cântarea Cântărilor 2