Vechiul Testament

Noul Testament

Cântarea Cântărilor 2:3-14 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

3. Ca un măr între copacii pădurii așa este preaiubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

4. El m-a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine.

5. Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.

6. Să-și pună mâna stângă sub capul meu și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! –

7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp: nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea! –

8. Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltând pe dealuri.

9. Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele.

10. Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: „Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!

11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus.

12. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

13. Se pârguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!

14. Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta, plăcută.”

Citiți capitolul complet Cântarea Cântărilor 2