7. De aceea vor merge în robie, în fruntea prinșilor de război; și vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătați.
8. Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuși și Domnul Dumnezeul oștirilor a zis: „Mi-e scârbă de mândria lui Iacov și-i urăsc palatele; de aceea voi da în mâna vrăjmașului cetatea cu tot ce este în ea.”
9. Și dacă vor mai rămâne zece oameni într-o casă, vor muri.
10. Când unchiul său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicându-i oasele din casă, și va întreba pe cel din fundul casei: „Mai este cineva cu tine?”, acela va răspunde: „Nimeni”…, iar celălalt va zice: „Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!”
11. Căci iată că Domnul poruncește să se dărâme casa cea mare și să se facă bucăți casa cea mică.
12. Pot caii să alerge pe o stâncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de ați prefăcut judecata în otravă și rodul dreptății, în pelin?
13. Vă bucurați de lucruri de nimic și ziceți: „Oare nu prin tăria noastră am câștigat noi putere?”